Home arrow In memoriam M?rgelu? Burg?
In memoriam M?rgelu? Burg?
Parc? ieri ap?rea aceast? încercare de portret realizat? la sugestia lui Mircea Agache, pentru a fi inclus? în Catalogul celei de-a doua edi?ii a Concursului de matematic? „Vasile Dumitrache”.

Era pe 25 aprilie 2009. Cele mai multe verbe din text erau la timpul prezent ?i, destule, la viitor...

UN OM DIN LUMEA LIBER?: M?RGELU? BURG?

Dac? îi solici?i un CV, î?i spune politicos, dar ferm c? nu are a?a ceva. Dac? insi?ti, te invit? s?-i cau?i numele pe internet, precizând c? nu ?tie cum a ajuns acolo. E deci mai bine s?-i adresezi întreb?ri punctuale, la care r?spunde r?bd?tor dar succint, f?r? semne de exclama?ie ?i f?r? ocoli?uri. Oricare ar fi întrebarea, ?i oricare momentul biografic vizat, îl men?ioneaz? pe profesorul Dumitrache, pe care-l consider? omul providen?ial pentru destinul s?u ?i al colegilor s?i de la Special? mate ’74:
 M?rgelu? Burg?

 

 

 

 

 

    „Gândi?i-v?! Noi cu certitudine nu am fi fost ce suntem ast?zi, dac? Domnul Dumitrache nu ne-ar fi cules ?i selectat în clasa lui special? [...] Omul ?sta ne-a format pe to?i ?i nimeni nu era aici f?r? el [...] Când am participat la înfiin?area Funda?iei, am realizat c? noi trebuie s? continu?m ideea lui.”

 
Iat? cum ar ar?ta, alc?tuit din frânturi de m?rturisiri culese dintr-un dialog ?i trecute la persoana a III-a, un sui-generis CV M?rgelu? Burg?:

Dup? absolvirea liceului, ?i-a f?cut studiile universitare politehnice în ?ar?, împreun? cu fratele s?u geam?n, Alexandru: în 1980, au absolvit Facultatea de Mecanic?, sec?ia Ma?ini Termice. Avea o medie care i-ar fi asigurat o reparti?ie bun?, dar a ales un post de ?antier, la Ostrovul mare, Por?ile de Fier. Î?i aminte?te cu umor c? to?i absolven?ii din sala unde se f?cea reparti?ia na?ional? s-au ridicat în picioare ?i l-au aplaudat pentru gestul s?u de „utecist adev?rat”! Inten?ia sa ferm? era îns? de a fugi din ?ar?, pe calea consacrat? de atâ?ia „evada?i din comunism”: trecând Dun?rea înot. Tân?rul absolvent avea la activ un dosar politic ?i o excludere din UTC, pentru c?, în anul III de facultate, îndr?znise s? intre în sediul Ambasadei americane spre a cere azil politic. În 1981, cei doi fra?i au f?cut marea „trecere” ?i, dup? 2 ani petrecu?i în Germania, au ajuns în America. Au putut vedea aproape imediat c? „visul american” este realizabil. Au putut, mai ales, aplica deviza profesorului ?i mentorului Vasile Dumitrache:

„Dac? sunte?i bine preg?ti?i, v? pute?i duce în lumea larg?, si o s? vede?i c? ve?i reu?i!”

Astfel, dup? adev?rate peripe?ii birocratice, r?mase f?r? succes, pentru ob?inerea din România a atest?rii studiilor universitare, tân?rul inginer român a urmat un Master in Science la Santa Clara University din California (1986 – 1987), apreciind îndeosebi, în sistemul academic american, excelenta îmbinare între abstract ?i aplicativ. Autor al unor inven?ii, a g?sit repede apreciere ?i condi?ii de valorificare: inven?iile sale au fost brevetate ?i au devenit prospere afaceri în domeniul informatic. Fabrica sa de echipamente periferice IT din Silicon Valley, o alt? fabric? de profil în Vietnam sunt legate direct de inven?iile sale.

Cet??ean american, actualmente ?i rezident al Elve?iei, inginerul, inventatorul ?i omul de afaceri M?rgelu? Burg? este autorul multor acte de caritate ?i de sponsorizare. Reu?ita, bun?starea „în stil american” nu l-au f?cut nici egoist, nici lacom ?i nu l-au f?cut s?-?i uite familia, colegii, prietenii, ?ara. Nu l-a uitat în primul rând pe profesorul s?u de matematic?: a îmbr??i?at imediat ideea colegilor s?i, al?turi de care lucreaz? la realizarea programului Funda?iei „Vasile Dumitrache”, fiind principalul finan?ator ?i unul dintre vicepre?edin?i.

Urm?re?te îndeaproape proiectele ?i activit??ile Funda?iei ?i î?i dore?te cu ardoare materializarea celui mai ambi?ios dintre obiectivele pe care ?i le-au propus întemeietorii : ?coala special? la care visa Profesorul Dumitrache, o ?coal? în regim privat, cu elevi ?i profesori selecta?i ?i motiva?i, cu un program de preg?tire intensiv? în matematic?, filozofie ?i limba englez?, care s? asigure formarea competen?elor ?i s? aplice acela?i mod de evaluare, acelea?i credite ca în afar?, ?i un bacalaureat interna?ional.

Este deplin con?tient de dificultatea întreprinderii:

„Chiar dac? nu o s? ias? ce-am vrut eu, m?car am încercat s? continui un vis al domnului Dumitrache, un tat? pentru noi ?i un om deosebit. Cred totu?i c?, dac? avem un ?el sigur ?i o motiva?ie, o s? avem ?i succes.”

Cum prive?te M?rgelu? Burg? evolu?ia ?colii noastre, a educa?iei în general?

„Civiliza?ia merge în continuare... Eu cred c? vom rezolva problema unei Nirvana pe P?mânt doar prin educa?ie. Când spun educa?ie, m? gândesc la a înv??a de la cei cu valoare, nu de la non-valori. ?i nu în spiritul goanei dup? bani...”

Suntem la început de 2010... Ar trebui s? începem s? preg?tim a III-a edi?ie a Concursului organizat de Funda?ia Vasile Dumitrache.

Dar cele mai multe verbe sunt acum la trecut...
 interviu170908.jpg

 

 

 

 

O lacrim? de M?rgelu?...

„O s? fie un succes dac? avem o motivare, un ?el sigur.
Eu vi l-am dat: continu?m ideea domnului Dumitrache!”
 

 

Ar fi fost prea frumos, ori poate prea mult, pentru o împlinire de simplu muritor? Ori poate doar prea târziu...

?i totul a început atât de bine! To?i SM-i?tii ’74 erau numai entuziasm. ?i certitudini. ?i gând unit. Toate întreb?rile î?i g?seau r?spuns, proiectele erau fezabile, elanul îi molipsise ?i pe sceptici.

„Americanul” M?rgelu? p?rea cel mai prins de idee ?i s-a dovedit cel mai tenace ?i mai eficient. Cu r?bdarea ?i credin?a celui care prive?te departe, r?spundea invita?iilor reporterice?ti, iar când relata povestea na?terii Funda?iei, chipul i se lumina, privirea i se aprindea ca de la o sc?p?rare interioar?:

Nu ?tiu cum i-a trecut lui [Costel Postolache] prin minte: „Hai s? facem Funda?ia Vasile Dumitrache.” Bun, eu ?i cu ceilal?i colegi, când am auzit, am spus: „Cum de nu ne-am gândit la a?a ceva?” Pentru c? am fost un grup de colegi care realizam c? ne-a schimbat via?a pentru totdeauna. ?i atunci eu am realizat ?i altceva ce nimeni n-a v?zut: ca Funda?ia s? existe ?i s? tr?iasc? pentru totdeauna... S? fie o Funda?ie activ?... Eu personal vreau s? sponsorizez, prin Funda?ie, o ?coal? special?, cum a vrut domnul Dumitrache, ?i s?-i men?inem tradi?ia, bineîn?eles, o special? de matematic? [...] Eu sponsorizez minimum de elevi pentru ca aceast? clas? s? func?ioneze, pl?tesc copiii s? stea la internat, dac? n-au unde, le dau mas?, burs?, pl?tesc profesorii care trebuie accepta?i de comisia f?cut? de Funda?ie, de colegii mei ?i al?ii... Profesorii s? fie de excep?ie, s? se apropie de domnul Dumitrache. Eu unul îi datorez sut? la sut? tot! Dac? nu era el... mie nu-mi pl?cea ?coala. [...] Dac? Funda?ia o s? fie un e?ec, dac? nu o s? ias? ce vreau eu, cel pu?in am încercat s? continui un vis al domnului Dumitrache care a fost ca un tat? pentru noi, un om deosebit. Dac? iese un e?ec – eu am s? fac tot posibilul s? nu ias? – dar trebuie implicat? mult? lume. O s? fie un succes dac? avem o motivare, un ?el sigur. Eu vi l-am dat: continu?m ideea domnului Dumitrache!”
 
Cuvintele de mai sus sunt transcrise din filmul interviului acordat de M?rgelu? în septembrie 2008, imediat dup? Zilele Vasile Dumitrache. Era pu?in dup? ora 15, în Sediul Funda?iei, sus la liceu, orele se sfâr?iser?, holul ?i s?lile de clas? din Corpul C erau pustii, îi a?teptam de ceva vreme pe M?rgelu? ?i pe Mircea, destul de anxioas? pentru c? urma s? manevrez, pentru prima oar? f?r? asistent, aparatul de filmat...  Crisparea mi-a disp?rut repede. Aveam un partener de dialog afabil ?i prevenitor, putând duce pân? la neverosimil grija de a nu a atinge posibile sensibilit??i ?i orgolii, atent s?-?i în?eleag? interlocutorul, deloc suspicios, f?r? nimic c?utat sau ostentativ în exprimare, f?r? subterfugii, f?r? încerc?ri de „a da bine”. Atent s? nu omit? vreo parte a întreb?rii, s? nu scape vreun dedesubt lingvistic ( de?i a ?inut de la început s? sublinieze c? vorbe?te bine române?te ?i c? ?i-a p?strat accentul moldovenesc! ), concentrat, grav, dar neocolind ?aga sau ironia. A folosit toate prilejurile de a reveni la numele Profesorului – ca s? declare cât de mult îi datoreaz?, ?i la Funda?ie – ca s? sublinieze cât de important? este pentru întemeietori, pentru ?coal?, pentru copii, pentru a?ezarea domnului Dumitrache la locul pe care-l binemerit?.

A îmbr??i?at imediat ideea realiz?rii bustului Profesorului ?i, a?a cum a f?cut la fiecare proiect al Funda?iei, a suportat integral costurile. La începutul verii trecute, a ?inut s? mearg? la Vaslui, împreun? cu doamna Dumitrache ?i cu Mircea Agache, ca s? vad?, în atelierul artistului – prof. Gheorghe Alupoaei – ebo?a lucr?rii ce urma s? fie turnat? în bronz. Nu a mai putut fi în Bârlad la dezvelirea statuii, planificat? simbolic în ziua întâlnirii de promo?ie. A lipsit motivat... iar colegii, presim?ind ceva grav, nu au îndr?znit s?-i pun? întreb?ri fratelui... Incertitudinea ?i îngrijorarea au mocnit, ap?s?tor, iar încerc?rile, cele mai multe e?uate, de a-i telefona sau scrie au devenit tot mai tem?toare. Pân? la dureroasa în?tiin?are venit? în miez de ianuarie geros...

De când am primit trista veste, rev?d, obsedant, momentele scurtelor întâlniri bârl?dene cu M?rgelu?, rulez în minte ?i pe ordinator filmul interviului, f?când mereu stop-cadru pe mereu alte secven?e ?i cuvinte care îmi apar premonitorii.

De ne?ters de pe ecranul min?ii ?i sufletului îmi va r?mâne imaginea uria?ului cu glas obosit-chinuit de boala insidioas?, cu zâmbet blând din ochi aba?tri înroura?i de emo?ia amintirii: elevul devenit b?rbat nu ?i-a ferit lacrima la rostirea numelui Profesorului.
O lacrim? de M?rgelu?...
img_3090.jpg
 
Nu e greu de în?eles prin ce trece acum familia lui M?rgelu?: familia de dincolo de ocean – ?i îndrept?m compasiunea noastr? profund? c?tre mama, sora, fratele geam?n ?i cei doi b?ie?i din America cea împlinitoare de vise - dar ?i familia de aici ?i de oriunde, format? din fo?tii liceeni care pot ?i vor înc? s?-?i prind? la rever ecusonul cu inscrip?ia 12 SM, promo?ia 1974.

O consolatoare strângere de mân? pentru to?i cei care ?tiu, dar nu se pot obi?nui cu gândul c? nu-l vor mai vedea aievea pe colegul, prietenul, omul ?i vis?torul cu suflet mare M?rgelu? Burg?!

S? c?ut?m alinare ?i îndemn în gândul c? M?rgelu? îi vrea pe mai departe pe întemeietorii Funda?iei uni?i ?i hot?râ?i s? nu-?i ?i s? nu-i lase visul întrerupt!

El chiar a rostit aceste cuvinte-profe?ie, cuvinte-testament:

?i atunci eu am realizat ?i altceva ce nimeni n-a v?zut: ca Funda?ia s? existe ?i s? tr?iasc? pentru totdeauna!

S?-i dea Dumnezeu lui M?rgelu? odihn? etern? în lumin? ?i pace!
Exist? frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul;
exist? clipe, oameni ?i fapte care nu se uit?, chiar dac? uitarea este o lege a firii.
 

 
24 aprilie 2010
 
 
Nota autorului: Acestea sunt, în ordine oarecum cronologic?, persoanele care au lucrat, în varii moduri, la film: Doamna Dumitrache,Violeta Cre?u ?i Costel Postolache (mai ales dup? ?edin?a de -privit -împreun?- la -poze cu M?rgelu?, dar ?i dup?),Corina ?i Cornel B?d?r?u, Dan Vine? - artizanii tehnici ?i nu doar atât - , Mircea Agache (care nu a rezistat la tot filmul, în?eleg de ce), Gabi Ghidoveanu (cam tot timpul),voi to?i, fondatorilor! V? mul?umesc!
       Nu a înc?put atunci o vorb? în chip de pre- ori post-generic (s? încerc m?car s? explic pourquoi moi), o zi mi-a p?rut r?u, acum am în?eles c? a?a trebuia!

 


User Comments

Comment by on 2010-04-03 15:01:50
Margelus Burga ar trebui sa fie un simbol si un exemplu demn de urmat pentru toti cei care au reusit in viata , prin voia destinului si cu ajutorul celor care le-au indrumat pasii catre invatatura . Nu l-am cunoscut personal ci doar din paginile acestui site. Merita admiratia si respectul nostru al tuturor . Dumnezeu sa-l aiba in paza si sa-l ocroteasca !
Your Name / Email Address
Security Check. Please enter this code Listen to code

Caut? pe site
Din galeria foto
Donate via PayPal
Concursuri
7 mai 2011 - Edi?ia a IV-a
24 apr 2010 - Edi?ia a III-a

fvd_blog_sidebar.png